Capul pătrat (XXXVIII)

Dragii noștri, amuși e săptămâna de când o cititoare de-a noastră trimisu-ne-a via Substack un ceva mesaj gen „hai, bre, să-ți dau de-o cafea, că scrii mișto”. Asta, ca să ne lăudăm, pentru că biata fată de fapt nu a zis nimic. Cei de mai multă vreme pe-aici sunteți familiarizați cu „pledged subscription”, monetizare și alte concepte dintr-astea. Noi, ca persoană fizică paralelă cu domeniul, recunoaștem că ne-am prins voios urechile și ni le-am înnodat în creștet încercând să ne dumirim ce-o fi aia Stripe, Authenticator, PFA ș.a.m.d. Am ajuns pentru început la concluzia că ar trebui să plătim un consultant care să ne lămurească cum sufletu’ lu’ Papa Pius se poate bea o cafea pe banii cititorilor noștri. Până găsim cui să dăm o cafea ca să ne explice cum să luăm de-o cafea și, mai ales, până ne luăm ficatul în dinți s-o și facem, mai stăm o tură cu cana proprie de nes, lăsând problema într-un sertar, la dospit. Nu de alta, dar trec evenimentele pe lângă noi și nu apucăm să le punem piedică pentru a râde pe seama lor.

• Marele Portocaliu nu a luat premiul Nobel pentru pace. Între noi fie vorba, ar fi fost absurd să se întâmple asta, câtă vreme nominalizările s-au închis din ianuarie, când sus-numitul abia-și intrase în pâinea de prezident american, deci nu avusese timp să lupte pentru pace. Lăsăm la o parte și cele șapte conflicte pe care le-ar fi rezolvat și care de fapt nu sunt șapte și nici rezolvate nu sunt. Amuzantă reacția ofuscată a Casei Albe, care a zis că premiul Nobel e politizat. Hmm… da, evident! Pacea în sine e un concept politic, iar eforturile de a ajunge la ea nu pot fi altfel decât politice. Dacă luai tu Nobelul, nu mai era politică? Era literatură?

• Statele Unite au cerut Taiwanului să-și mute jumătate din producția de microprocesoare de pe insulă în America. Aparent, Marele Clovn se pregătește să abandoneze Taiwanul precum a lăsat baltă și Europa, dar are totuși nevoie de microprocesoare. Evident, China liberă a refuzat ferm să renunțe la scutul de siliciu care e cam singura garanție că nu va fi abandonată în cazul unei invazii comuniste.

• Exporturile de băuturi spirtoase ale SUA au scăzut cu 9% în al doilea trimestru al anului, după ce scăzuseră și în primul. Exporturile către Canada au scăzut chiar cu 85%. Patronatul din domeniu dă vina pe creșterea sentimentului anti-american. No kidding? Vă miră?

• Un deputat republican din Michigan a propus un proiect de lege vizând interzicerea pornografiei în statul respectiv. Gândindu-ne la prohibiția din anii ’20, ne gândeam că nu are nicio șansă, pentru că se vor găsi oricând consumatori dispuși să încalce legea. Dezbaterea în Michigan este însă mult mai serioasă: interzicerea pornografiei ar încălca taman Primul Amendament, ăla cu libertatea de exprimare. Ăsta argument! Irefutabil, ce mai!

• Ministrul rus al agriculturii, Oxana Lut, anunță că a început construirea primelor sere pentru banane și că, în general, în Rusia se poate cultiva orice. Bananele au fost incluse oficial pe lista produselor care pot fi cultivate în țara situată între Finlanda și Coreea de Nord, iar prima recoltă de banane e așteptată în 2027. Ecuadorienii își vâră probabil gheara-n gât de oftică și tremură de spaima concurenței ruse.

• Fostul director al editurii Pravda, Veaceslav Leontiev, a murit. Căzând de la etaj, evident. Dacă și la 87 de ani, cât avea individul îți mai arde să te sinucizi…

• Austria a anunțat că nu va susține ultimul pachet de sancțiuni împotriva Rusiei dacă UE nu compensează banca Raiffeisen pentru niște daune de două miliarde euro care i-au fost impuse într-un proces cu un oligarh rus. Austria vrea ca banca să recupereze banii pe seama unor acțiuni rusești înghețate de UE. Mai pe scurt, UE să scoată castanele din foc pentru RSS Austriacă…

• Comitetul Nobel nu a reușit să dea de unul dintre câștigătorii premiului pentru medicină pentru că omul era plecat în drumeție cu nevastă-sa prin munți. Cam așa e cu premiile astea: nu se dau celui care aleargă după cele, ci ălora care-și văd de treabă fără să se gândească la ele.

• La recensământul din Scoția, 1.200 de italieni s-au declarat țigani, bifând căsuța „Roma” de pe formular, crezând că e vorba de oraș. Eh, acum ne înțelegeți și pe noi, când preferăm să spunem „țigani”, iar nu „romi”? Tot de confuzie e vorba, nu de rasism.

• Consiliul Primăriei Parisului a votat ca un bulevard din capitala franceză să se cheme Martha Bibescu, iar o alee din parcul Monceau, la doi pași de Arcul de Triumf, să poarte numele lui Nicolae Titulescu. Ei, și? Se așteaptă să-i iertăm că ne-au furat apa și aurul din lacul Vidraru și că au aruncat barajul în aer?

• YouTube îmi întrerupe un video de-al lui Valeriu Nicolae, ca să mă asigure că Iașul merită o rețea 5G bengoasă, cum doar compania X poate asigura. Ăștia chiar vor să pice păsările din cer, ucise de radiații? Să împrăștie iar COVID pe calea undelor radio? Mama lor de globaliști soroșiști!

• România a exportat anul trecut în UE electrocasnice în valoare de 1,4 miliarde euro, țara noastră fiind pe locul 8 în lume printre furnizorii de astfel de scule către continentul european. O fi, dar se știe că industria clădită de Ceaușescu e praf, iar România e o simplă piață de desfacere pentru industria altora.

• România cumpără tancuri de 8 miliarde de euro. Asta, în condițiile în care ucrainenii organizează zilnic concursuri de aruncare cu turela, iar tancurile ruse nu prea mai îndrăznesc să iasă pe teren. Nu mai bine cumpăram drone de 800 de milioane și făceam autostrada Iași – Târgu Mureș de restul? Să aibă pe unde ajunge tancurile NATO în caz de ceva…

• Sorin Grindeanu a ieșit din sală la congresul UDMR, când a început să fie intonat Imnul Secuiesc. S-a întors după aia, să explice că pentru el nu există decât imnul Românicii. Atunci de ce nu ai ieșit și când s-a intonat imnul maghiar? Sau nu te-ai prins că se cântă „Doamne, binecuvântează-i pe maghiari”? Puteai să te uiți la Orbán, că era în picioare, cu mâna dreaptă la piept.

• Același Viktor Orbán, a băut într-o crâșmă clujeană după care, evident, l-a apucat cântatul, ceva gen „Noi nu plecăm de-aici”, pe ungurește. Dragule, nici noi nu vrem să ne plece ungurii, că de-o mie de ani ne-am cam obișnuit cu ei și ne sunt simpatici. Tu însă, ai putea să ne lași, că n-o să ne supărăm excesiv.

• Vicepremierul Tanczos Barna s-a declarat de acord cu reforma administrativă, dar nu cu desfiinţarea primăriilor. Ce dacă reforma tocmai asta presupune? Să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimica, după cum spunea etern valabilul Caragiale.

• Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rafila, se plânge că nu se găsesc șefi pentru direcțiile de sănătate publică: „Credeţi că sunt mulţi amatori să fie directori la DSP?” Nu știu, nene, că n-am auzit niciodată decât de numiri în funcție. Ai încercat să organizezi vreun concurs pe bune, să vezi dacă există doritori?

• În decurs de trei luni, ANAF a inactivat 1.411 firme pentru că... inspectorii nu l-au găsit pe administrator la sediu atunci când au călcat pe-acolo. Privații ăștia! Nu vor să înțeleagă că trebuie să doarmă la muncă! Statul are nevoie de bani, ce mama naibii?! „Orice contribuabil trebuie să fie găsit la domiciliul fiscal declarat”, zice Fiscul. Dacă te mănâncă-n târtiță să ai mai multe firme cu sedii diferite, așa ca Elon Musk, de exemplu, ai pus-o! Noroc că Musca nu are afaceri cu sediul în România.

• Un audit privind măsurile adoptate de instituțiile statului pentru combaterea violenței împotriva femeilor, inclusiv a femicidului a fost demarat de… Curtea de Conturi a României. Așteptăm rezultatele anchetei făcute de Direcția Silvică în privința furturilor de haine din mall-uri sau a Autorității Sanitar-Veterinare în problema poluării de la Copșa Mică.

• Poliția română a anunțat că a confiscat 960 milioane euro falși în portul Constanța. Tablagiii nu s-au prins că e vorba de còpii de recuzită, pentru filme, teatru și altele asemenea. Replici dintr-alea pe care le cumperi de pe Shein sau Temu, dacă vrei să te dai manelist cu bani pe Facebook, să-ți moară dușmanii. Tablagiii nu s-au prins, dar lumea a râs și cu curul, când a văzut imaginile distribuite pe canalele oficiale ale Poliției. Care Poliție nu știa a doua zi cum să se mai scoată. Interesant că dacă e vorba de cocaină, polițiștii noștri procedează invers: o lasă să intre, crezând că e făină.

• Polițiștii din penitenciarul Craiova au protestat împotriva proiectului de desființare a pușcăriei. Nu, nu rămân șomeri, dar vor trebui să facă naveta 30 km, până la penitenciarul Tichilești. Relax, că veți lua (și) spor de navetă, spre deosebire de profesorii care merg până la școala din Cioca-Boca (da, există și un așa sat).

• Apropo de viitoarea fostă pușcărie din capitala prazului autohton, în locul ei se va amenaja un parc și… o grădiniță. Copiii nu vor mai fi împărțiți pe grupe, ci pe secții și celule.

• Un deținut costă statul român 280 de lei pe zi. Nu vă agitați inutil, cam tot atât costă și un bolnav mediu internat în spital. Și tot ca și în cazul bolnavului, grosul banilor nu se duc pe „beneficiar” ci pe lefurile bugetarilor din domeniul respectiv.

• Șeful secției de psihiatrie a spitalului din Roman a fost reținut de polițiști pentru că a condus băut și drogat. N-au vrut să înțeleagă că omul voia pur și simplu să-i înțeleagă pe cei pe care îi trata.

• Preotul din Buftea a tras clopotele când inculpatul Georgescu Călin s-a prezentat la secția de poliție din localitate ca să dea cu subsemnatul în cadrul controlului judiciar. „Așa și când a intrat părintele Cleopa în Sfântul Munte, s-au tras clopotele și a fost un sfânt”, a explicat popa. Nu, nu e glumă, chiar așa a zis. Noi ne abținem de la comentarii, să nu zică lumea pe urmă că înjurăm biserica ortodoxă română.

• Tot din lumea dungilor roșii din buletin, deputatul AUR Mihai Neamțu s-a prezentat la un summit al extremei drepte italiene drept „legionar român”. În țară e mai modest; neagă cu îndârjire că ar fi așa ceva. Summit-ul a fost dedicat luptei împotriva „invaziei imigranților”, ceea ce nu l-a deranjat pe sus-numitul, deși în Italia sunt peste un milion de imigranți români. Oare toți „suveraniștii” suferă de aceeași disonanță cognitivă?

• Ca să combată posibilele inundații, primăria Constanța a improvizat diguri pe străzi, folosind 1.500 de saci cu nisip. Vreo 50 au și dispărut, încă înainte să treacă ciclonul, unii fiind găsiți prin curțile cetățenilor. Un metru cub de nisip costă 150 de lei. Cu același metru cub umpli 30 de saci. Un sac de nisip costă 5 lei. Dar românul verde chiar nu se poate abține.

• O cameruneză, studentă la UMF București a fost refuzată de o româncă verde, șoferiță Uber, pe motiv că ne-a invadat, ca și curierul bengalez. Așa-i românul, ospitalier.

• Mircea Cărtărescu s-a pozat lângă o statuie a lui James Joyce, care nici el nu a luat Nobelul pentru literatură. Ce-i al lui, e al lui: măcar are umor. De talent nu zicem nimic, că nu l-am citit.

• Nu știm cum o fi în alte părți din țară, dar printre puștanii ieșeni a revenit la modă celebra kendama, cu care se juca și juniorul nostru acum vreo 10 ani. Interesant e că majoritatea kendamelor cu care se joacă adolescenții nu par noi, ci scoase de la naftalină. Le-or fi primit de la tații lor, cadou cu prilejul obținerii cărții de identitate? „Fiule, să ai grijă de kendama asta ca de ochii din cap! M-a slujit cu credință pe când eram ca tine”

• Primăria ieșeană a inaugurat esplanada dintre Teatru și Mitropolie, proaspăt „reabilitată”. O nouă oază de deșert urban, prin care la vară nu va mai călca nimeni. Jumătate din copaci au dispărut, iar toate, dar absolut toate băncile sunt așezate la o distanță respectabilă de cei rămași.

Non sequitur. Umblam deunăzi prin librăriile dulcelui târg în căutarea unui volum al ungurului ăluia cu nume imposibil, László Krasznahorkai, de câștigă Nobelul anul ăsta. În preajma uneia, pe trotuar, o tânără înaltă, solidă, într-un chador negru îmbrățișa o bătrână măruntă, dar bine legată, îmbrăcată tot într-un chador, dar viu colorat, sărbătoresc. Neverosimil, tânăra părea că se pierde ca un copil în brațele bătrânei. Din când în când, ridica capul spre cer și țipa, cu acel strigăt hohotit de care nu-ți dai seama la început dacă e plânset sau râs. Bătrâna se uita zâmbind la disperarea tinerei, cu mândria absurdă a celei care se bucură că a născut și îngropat un martir. La câțiva pași, alți tineri, băieți și fete, discutând între ei în franceza folosită ca lingua franca de studenții arabi din Iași, indiferent de naționalitatea lor. Stânjenit, unul le povestea celorlalți, privind la tânăra ai cărei umeri se zguduiau de durere: „Elle ne savait pas...” Pentru unii, pacea a venit prea târziu...